Florin Sorinel Dârvăreanu, pe numele complet, sau „Piticul”, cum e cunoscut în lumea fotbalului brașovean, s-a născut în Valea Călugărească (Prahova), a crescut în curtea Petrolului Ploiești, dar s-a atașat, iremediabil, de Brașov. A fost unul dintre cei mai reprezentativi jucători ai echipei Metrom Brașov, desființată de ceva timp. A „arat” pe banda dreaptă a formației din „Colonie” nu mai puțin de 11 ani. După retragere, a îmbrățișat meseria de antrenor.

Coleg cu „Vivi” Răchită și „Fane” Preda

Florin Dârvăreanu a făcut junioratul la Petrolul Ploiești, coleg de generație cu Valeriu „Vivi” Răchită, actualul antrenor al „găzarilor”, și fostul internațional Ștefan Preda. I-a avut ca îndrumători pe Noni Lindenberg, Camil Oprișan și, mai puțin, Virgil Dridea – figuri emblematice ale fotbalului prahovean. După stagiul militar, făcut la Lipova (Arad), la o unitate de infanterie, a intrat pe bune, nu ca fotbaliștii înainte de 1990, la facultate, la Brașov.

N-a dat Metrom pe FC Brașov

De atunci și până-n prezent (din 2005 locuiește la Ghimbav) nu a părăsit Brașovul. „Pe undeva, am pierdut ca n-am plecat când mi s-a ivit ocazia. Am avut oferte de la Divizia A, Liga 1 cum e acum, de la Astra Ploiești și de la alte echipe din afara Brașovului. Sunt un tip sentimental, mă atașez ușor și greu mă despart. Așa n-am lăsat nici Metromul pentru FC Brașov, care era în Liga 1. Nu regret că am rămas la Brașov, pentru că am reușit să-mi întemeiez o familie sănătoasă”, se confesează „Piticul”.

Simpatizat de Costică Ștefănescu

În toamna lui 1989 a ajuns proaspăt student la Brașov. Dar și la echipa fanion FCM Brașov, pe atunci, la „tineret-speranțe”, coechipier cu Florin Petruș și Marian Chiric și antrenat de legenda „stegarilor”, Nicolae Pescaru. „La echipa mare n-am jucat niciodată, deși antrenorul Costică Ștefănescu mă plăcea”, își amintește. Care a fost motivul pentru care nu a făcut saltul la prima echipă a „Steagului” vom afla mai încolo.

11 ani la Metrom Brașov

Cert este că în vara anului 1990, împreună cu alți 6 colegi de la „tineretul” Brașovului, s-a mutat la Metrom. „Nea Gabi Stan tocmai promovase Metromul din Divizia județeană în Divizia C și începuse un proces de construcție al echipei. A fost o provocare. De atunci, timp de 11 ani, până-n 2001, numai la Metrom am jucat. Am avut oferte să plec. Însă mă atașasem prea mult de echipă și oamenii de acolo. După desființarea Metromului, am mai fost, pentru un tur, în Divizia C, la Torpedo Zărnești. Apoi, gata, m-am lăsat”, povestește.

A făcut ruptură bucurându-se la gol!

Din perioada petrecută în „Colonie” îi vin în minte multe amintiri. Când și-a făcut CV-ul pentru Școala de Antrenori, a dat timpul înapoi și, umblând prin statistici, a descoperit ca a jucat 364 meciuri în Liga a 2-a numai la Metrom. Recunoaște că a fost ocolit de accidentări grave. Viața liniștită, dusă în afara gazonului, nu l-a trădat. Își aduce aminte însă de un episod inedit. Zâmbește. De la agonie la extaz e doar un pas mic: „Metrom juca acasă, cu Dacia Unirea Brăila. Era în retur. Am câștigat cu 3-1. Ninsese mult în acea perioadă și toată zăpada, tasată, mormane mari, nu glumă, era de jur-împrejurul terenului. Am marcat unul dintre goluri. De bucurie, în acel moment, m-am dus în fața galeriei și m-am aruncat pe mormanul de zăpadă. De unde să știu eu că se întărise bocnă? Așa, la bucurie, m-am pricopsit cu o ruptură musculară care m-a lăsat pe margine o lună de zile”.

Nelu Drăgan și Relu Ghindaru, adversari redutabili

Dintre adversarii direcți, cele mai grele clipe i-au făcut Ioan Drăgan și Aurel Ghindaru: „Amândoi erau puternici, ambițioși, alergau mult și aveau știința jocului. Cam același tip de jucător ca și mine. Din primul până-n ultimul minut aveai viață grea cu ei, nu glumă”.

Amintiri din Cupa României

Tot din perioada Metrom, păstrează-n memorie câteva meciuri: „La un moment dat, pe fond nervos, nea Gabi Stan a făcut diabet și s-a internat în spital. La echipă rămăsese secundul lui, Feri Bajko. Nea Gabi crease la Metrom un grup unit, serios, motivat. Am strâns rândurile, atunci, la greu, și am învins UTA și FC Baia Mare, echipe care tocmai retrogradaseră din Divizia. În ambele meciuri am înscris. Au mai fost două jocuri în Cupă. Într-unul, cu Rapid, în șaisprezecimi, la Brașov, după 120 de minute era 1-1. La penalty, eu l-a ratat pe cel decisiv. Sau portarul, Leo Toader, l-a apărat. Urâtă senzație! În celălalt, tot în 16-imi, cu Adrian Furnică antrenor, am eliminat Petrolul Ploiești, și atunci era în prima ligă, cu 2-1, după 120 minute. În turul următor, ne-a scos Steaua, 0-1 la Plopeni”.

Rația de carne, la 2 săptămâni!

Florin Dârvăreanu nu-i genul materialist. Când vine vorba despre bani și câștigurile din fotbal spune ca familia e cea mai frumoasă realizare a sa. Are doi copii: Ana-Maria (12 ani) și Ionuț Florin (10 ani). „Financiar, cel mai bine am dus-o la Metrom, cu Gabi Stan, în anii 92-95. Salariile erau micuțe, nici nu mai știu cât erau. În schimb, din primele de joc adunam bani frumoși. Odată, țin minte, se adunaseră mai multe prime de luat și cum în uzina Metrom, cea care ne susținea, nu erau bani în acea perioadă, am primit butelii în locul banilor. Bune și alea! Atât la FC Brașov, cât și la Metrom am prins anii în care, la două săptămâni, ni se dădea rația alimentară: carne, cârnați, ficat, în general produse din carne”, își amintește „Piticul”. (foto: colecția personală)