Echipa de rugby CFR Brașov a promovat în Divizia „A” în vara anului 1978, la capătul unei stagiuni în care le-a avut ca adversare directe în lupta pentru întâietate pe Racemin Baia Mare, Constructorul Constanța și Dunărea Giurgiu. Rezultatele decisive ce i-au propulsat pe feroviarii brașoveni în Divizia „A” au fost unele mai puțin scontate de iubitorii rugby-ului de atunci, dar pe deplin meritate: 13-7 cu Constructorul Constanța și 7-3 cu Dunărea Giurgiu.

Ceferiștii ajunși studenți au întărit rivala din Baia Mare

În primul sezon în Divizia „A” (1978/1979), CFR Brașov a încheiat pe locul 6. „Un loc mai mult decât meritoriu, doar eram o nou-promovată”, subliniază acum Vasile Soporan. Același vorbitor continuă: „În campionatul 1979/1980, mai corect spus în vacanța de vară dintre sezoane, ne-au plecat studenți la Baia Mare nu mai puțin de nouă dintre jucătorii de bază. Făceau și facultatea, dar și sport – rugby, la echipa din localitate. La sfârșitul acelui sezon CFR Brașov și Grivița București au retrogradat, deși normal ar fi fost ca formația din Baia Mare, pe care noi o întărisem, să pice în «B». Dar, știți cum erau acele vremuri…”.

Turneu final în Parcul Copilului din București

După înființarea la Brașov a echipei de rugby a ceferiștilor, pentru a avea continuitate în generațiile de seniori, cu susținerea „factorilor de conducere” de la Depoul CFR, Vasile Soporan a pus bazele unui centru – pilot (i-am spune în zilele noastre), de inițiere, formare și promovare a juniorilor. Așa că, în 1971, CFR s-a înscris în primul Campionat Feroviar de Rugby din România rezervat juniorilor. Mulți dintre acești juniori evoluau fără probleme și în 15-le seniorilor. „Până să se pună pe picioare, cum se zice, pe acei juniori i-am luat cam vreo 2 ani la antrenamentele echipei mari, care juca în Divizia «B». Pentru ei, Campionatul Feroviar era o bagatelă”, spune „nea Vasile”. În sprijinul ultimei afirmații, vine cu argumentul: „CFR Brașov a câștigat Campionatul Feroviar al juniorilor. Turneul final a avut loc la București, în Parcul Copilului. S-au adunat 2 serii a câte 10 echipe fiecare, din toată țara. Nu mai știu exact cu cine am jucat. Important e că am câștigat Campionatul”.

25.000 de lei pentu Ion Ursu și Ion Szabo

Din acea generație de excepție de la juniori și-i aduce aminte, pe moment, pe Constantin Stelică (mijlocaș la grămadă care a jucat, mai târziu, pentru Steaua București și Farul Constanța), Ion Ursu și Ion Szabo (ambii – centrii, internaționali de juniori ai României, care după terminarea junioratului au plecat în 1973 de la CFR la Universitatea Cluj, ca rugbiști, dar și studenți). „Peste un timp, la o deplasare la Alba Iulia cu echipa de seniori a CFR-ului, mă trezesc cu un telefon la recepție, unde eram cazați. Era Alexandru «Sandu» Paloșanu – profesor de limba română și antrenor al echipei de rugby «U» Cluj, unul dintre cei mai apreciați sportivi ai Clujului din toate timpurile. Avea la «U» Cluj o trupă senzațională, numai studenți, cea mai mare parte la Medicină și Agronomie. La telefon, mi-a spus că vrea să ne vedem pentru a-mi da 25.000 de lei, o sumă imensă, cu care atunci îți luai o mașină. De ce acei bani? Pentru că i-am lăsat pe Ursu și Szabo la Cluj. I-am și zis: «Sandule, ține-ți tu banii și mai bine să ne vedem noi sănătoși, decât să ne fie rușine amândorura vreodată să dăm ochii unul cu altul»”, povestește Vasile Soporan, pentru 7sport.ro. (va urma)

PS: În fotografia de față, din colecția personală Vasile Soporan, apar în prim-plan, frații Chicomban, Aurel și Nicolae, unul în stânga, celălalt în dreapta, în spate, în plan secund, fiind regretatul Gabriel Urmoși. Cu toții, componenți de bază ai echipei de rugby CFR Brașov din anii 70.