Revenim la dialogul purtat cu fotbalistul Dinu Todoran, pentru 7sport. Dintre tehnicienii cu care jucătorul brașovean a lucrat de-a lungul anilor, cel mai mult a învățat de la Florin Marin, la Petrolul. „Eram tânăr, cu dânsul mi-am pus la punct multe. Practic, de la dumnealui am învățat cel mai mult, pentru că aveam ce. Un antrenor bun, care pregătea meciurile minuțios, foarte bine”, argumentează. Are cuvinte frumoase pentru Petre Grigoraș: „La Farul, se formase o echipă puternică. Jucau Curcă, Farmache, Cristocea, Pașcovici, Senin… Domnul Grigoraș ne dădea o libertate foarte mare, în așa fel încât la meci eram «vână maximă». Programul era lejer, făcea antrenamente plăcute, mergeai de mai mare dragul. Și acum stau și mă gândesc și nu-mi explic ce ne făcea, de ni se lega jocul așa de bine. Domnul Grigoraș avea acel principiu ca mingea să treacă mereu pe la mijlocași, până să ajungă la poarta adversă. Nu-i plăcea să «bubuim» mingiile”. Nu-l uită, de la Petrolul, pe Ion Marin: „Punea accent foarte mult pe fazele fixe și în atac, și-n apărare. Luam gol foarte greu, iar cornerele sau loviturile libere din preajma careului deveniseră aproape ca penalty-urile pentru Petrolul”.

Gol și victorie la Dinamo, după 28 de ani

Meciuri de neuitat? „Când eram la Farul, am învins pe Dinamo la București – prima victorie după 28 de ani. A fost 1-0 și eu am marcat golul. Plus acea dispută cu Steaua, la Urziceni, în ultima etapă, când Unirea a ieșit campioană. În penultima etapă, Brașovul bătuse pe Dinamo, la București, iar Unirea câștigase la Timișoara, cu 2-1, după ce fusesem conduși. Dinamo pierduse campionatul, iar noi sărbătoream titlul. Numai că peste câteva zile a venit bomba: Timișoara a primit acele puncte luate la «masa verde» și aveam nevoie de un egal cu Steaua pentru a fi campioni, cu adevărat. Asta după ce sărbătorisem titlul până dimineața, la Timișoara. Cu Steaua am făcut 1-1 și, în sfârșit, eram campioni”, replică Dinu.

Dinu Todoran, studiu de caz la Clinica Isokinetic

Cea mai urâtă amintire trăită în fotbal? „În 2006, jucam la Farul. În prima etapă a campionatului 2006/2007, m-am accidentat (ruptură musculară) într-un joc la UTA. Am stat 7 săptămâni pentru recuperare la Clinica Isokinetic de la Bologna. Am suferit o ruptură care mi-a recidivat, de alte două ori, în locuri diferite. Zilnic aveam câte două antrenamente. Dimineața – tratament, streching și antrenament. Veneau prânnzul și programul de odihnă. După-amiaza, iar antrenament. Lucram cu un preparator fizic italian, care colaborase în 1994 la naționala Italiei cu Arigo Sacchi. Am reintrat în ultima etapă a returului. După ce m-a pus pe picioare, de la jucătorii români care au mai trecut pe la Isokinetic am aflat că devenisem studiu de caz acolo”, dă timpul înapoi.

Un gol cu capul în peste 300 de jocuri în Liga 1

Dinamovist de mic, Dinu Todoran i-a avut ca idoli pe italianul Roberto Baggio și – se putea altfel? -, pe Gheorghe Hagi. Este fan Internazionale Milano, iar pe Diego Maradona îl consideră cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Cea mai mare recompensă pe care i-a dat-o fotbalul? „Bucuria de a câștiga. E un sentiment unic, de nedescris. Un sentiment pe care doar ca sportiv îl trăiești și-ți poți da seama de însemnătatea lui”, opinează. Se autocaracterizează, ca fotbalist: „Sunt un jucător tehnic, cu mingea la picior. De asemenea, posed o bună viziune a jocului. Nu sunt un jucător de forță și sunt deficitar la jocul cu capul. Dovada? În cele 300 și ceva de partide jucate în Liga 1, am marcat 52 de goluri, din care doar unul cu capul. După plecarea de la ICIM Brașov, până-n acest sezon, la Victoria Brănești, am evoluat numai pe prima scenă”.

Todoran: „Cu Liviu Mihai m-am înțeles cel mai bine”

Cine a fost cel mai dificil adversar direct pe care l-a întâmpinat? „Mirel Rădoi, când juca la Steaua. Și cu Petrolul, și cu Farul l-am avut adversar. E jucător pe «vână», are atitudine, un fotbalist foarte bun”, răspunde Dinu Todoran. Coechipierul cu care s-a coordonat cel mai bine: Liviu Mihaiu (Farul). Cel mai mare regret din fotbal: „Îmi pare rău că n-am cucerit nicio Cupă a României, cu toate că am jucat trei semifinale și o finală. Secundar, aș fi vrut să joc mai multe meciuri în echipa națională”.

Bani mai puțini, dar siguri

O părere personală în privința statutului jucătorului de fotbal din România: „În tur, când a fost organizată acea acțiune de protest, nu toți jucătorii au respectat-o. Asta-i problema, fotbaliștii români nu sunt uniți. Nu trebuie făcute greve neapărat. Cu toții înțelegem situația financiară pe care o traversează toată lumea, în general. Dar, trebuie să existe un dialog normal între patroni și jucători. Problemele apar de fiecare dată când patronii sau conducătorii promit marea cu sare și nu pot să susțină angajamentul. Așa se ajunge la judecată”.

Sfaturi pentru jucători tineri

Sfatul lui Dinu Todoran pentru cei care doresc să ajungă fotbaliști adevărați: „În primul rând, trebuie să fie serioși. Să se pregătească bine pentru ceea ce vor realizeze, să aibă încredere și să muncească. Dacă-și propun să ajungă fotbaliști doar pentru a câștiga bani, greșesc. Important este să ia din fotbal exemplele cele mai bune, nu mondenitățile”.

N-a ajuns la FC Brașov din cauza distanței

Cum de nu s-a înregimentat la FC Brașov? „N-a fost să fie, pur și simplu. Au fost acele discuții cu domnul Dinu Gheorghe și Răzvan Lucescu, când domnul Bosânceanu m-a blocat. Mai înainte, mai existaseră încercări, când la FC Brașov era antrenor Marius Lăcătuș. Glumind, parcă cel mai aproape de FC Brașov am fost, totuși, când eram copil: aveam 11 ani și antrenorul Emil Borgovan mă dorea la FC Brașov, dar cum locuiam în Steagu, aproape de stadionul ICIM, părinții nu m-au lăsat, deoarece era prea departe de casă”, punctează Dinu Todoran.

Baze sportive da, echipe de fotbal ba

Același vorbitor comentează starea de fapt care s-a instaurat, încet, dar sigur, de ceva ani buni, peste „sportul rege” de la poalele Tâmpei: „Înainte, erau fabricile care susțineau echipele de fotbal și cluburile sportive. În situația actuală, nu mai există putere financiară. Este foarte greu! Trebuie să apară investitori, cu bani și răbdare, care să înțeleagă faptul că la fotbal nu se poate câștiga peste noapte. La Brașov nu ducem lipsă de baze sportive. Bine, ne trebuie un stadion mare, modren – asta-i altă discuție! Din păcate lipsesc echipele. Un aspect îmbucurător este dat de această grupare tânără, Corona Brașov, care are susținerea Primăriei și are reale perspective în față”.

Robert Ștefan și David Cristian, gemenii familiei Todoran

Încheiem într-un mod mai familiar. Sau, dacă vreți, familial. În 2008, Dinu s-a căsătorit cu Tania, nașii cuplului fiind Marius Măldărășanu (fost coleg cu finul la Petrolul Ploiești) și soția. Soții Todoran au doi băieți, gemeni, Robert Ștefan și David Cristian, în vârstă de 3 ani. Toți 4 locuiesc lângă Brașov, la Hărman. De asemenea, Dinu și Tania Todoran au fost nași la nunta unui alt fotbalist brașovean, Cosmin Băcilă, cu… Tania, nașul și finul fiind coechipieri la Farul Constanța.

Antrenor de fotbal cu licența B

Altfel, în 2009, Dinu Todoran și-a luat licența în drept (absolvent al Universității „Transilvania” din Brașov). În acest an a dat examen de admitere în Baroul Cluj. „Nu am luat, pentru că nu am fost pregătit. Voi încerca din nou, în primăvară”, declară. Ce-i va rezerva viitorul, după ce va agăța ghetele? „Am de ales între avocatură și antrenorat. Am licența B de antrenor, iar în 2013 am dreptul să dau pentru licența A. Sincer, nu știu ce voi face după ce-o termin cu fotbalul. Îmi place mult să lucrez cu copii. Să văd, poate am inclinație să fiu antrenor. Viitorul decide ce și cum”, pune punct Dinu Todoran discuției pentru cititorii 7sport.