Astăzi, fotbalistul Mugurel Buga împlinește vârsta de 34 de ani. Prilej cu care ieri, pe la orele prânzului, ne-am revăzut, pentru a cinsti evenimentul prin… scris. Nu am avut mult timp la dispoziție, căci „Pele” abia a prins o fereastră liberă între programul familial și cel sportiv. Antrenorul Marius Șumudică și-a chemat elevii la stadion la ora 14, pentru ultimul antrenament acasă, înaintea deplasării de la Mediaș. Însă „Pele” Buga a ținut să ajungă mai devreme la stadion cu o jumătate de ceas. Ca un profesionist care se respectă, să-și facă masajul și să se pregătească, așa cum scrie la carte, pentru antrenament. Iar discuția ce urmează, deși n-ar părea, chiar s-a purtat contratimp.

Regretatul Tiberiu Varză l-a „botezat”

Mugurel Mihai Buga s-a născut la Brașov, la 16 decembrie 1977. A copilărit în cartierul Astra, zona blocurilor de lângă liniile ferate. La 6 ani a început să învețe abecedarul fotbalului, sub îndrumarea regretatului antrenor Tiberiu Varză. Foarte puțini știu că tocmai de atunci i se trage supranumele de „Pele”. „Domnul Varză era un tip deosebit și sufletist, foarte apropiat de copii. Dânsul mi-a spus prima dată «Pele». Eram tare mic, slăbuț, brunet și de atunci îmi plăcea mingea. Dânsul, probabil mai mult din dorința de a mă încuraja, mă striga după numele marelui fotbalist brazilian”, dezvăluie jucătorul „Steagului”, în exclusivitate pentru 7sport.ro. De atunci, „Pele” a fost dat să-i fie numele!

Tricoul cu numărul 10, mai tare ca Daciada la șah

Cu toate acestea, nu legenda Braziliei i-a fost idolul copilăriei: „De mic m-a fascinat Gică Hagi. Îmi plăcea foarte mult. Atunci nu venise moda cu numele jucătorului inscripționat pe spate. Erau alte vremuri. Și acum îmi aduc aminte cum îmi făceam tricouri cu numărul 10 pe spate. Numărul pe care-l purta Hagi, bineînțeles. Tare mândru mai eram de ele, când mergeam la antrenamente sau să joc fotbal cu copii din cartier”. Deși înnebunit după „sportul rege”, tot din acea perioadă i se trage și pasiunea de a practica… „sportul minții”. Însă n-a dat șahul pentru fotbal, chiar dacă a câștigat locul 1 la un concurs școlar. „Nu mai țin minte exact, dar cred că la Daciadă a fost. Se organizau mai multe concursuri sportive, printre care și cel de șah. Ne-au adunat pe toți copii la stadionul Municipal. Nici nu mai știu prin ce clasă eram, a trecut ceva timp de atunci…”, povestește. Anii s-au dus, însă când are timp și se ivește vreo ocazie nu spune nu unei partide de șah. Partener pe măsură sa aibă. Pescuitul este o altă pasiune de-a sa.

Florin Prunea, prima victimă

Regretatului Tiberiu Varză i-au urmat, ca îndrumători, Teofil Pop, Emil Borgovan, Ioan Naghi și Adrian Hârlab. Cele mai frumoase amintiri din toată cariera de fotbalist le păstrează de la întâiul joc în Liga 1 (Divizia „A” pe atunci) și de la primul gol pe prima scenă: „Am debutat în prima divizie în primăvara anului 1997, în retur. Am jucat 3 minute pe final, la Constanța, într-o deplasare în care Farul a învins FC Brașov cu 1-0. Antrenor la Brașov era Mihail Marian. Iar primul gol l-am marcat câteva etape mai târziu. Mai exact în ultima partidă a acelui campionat, 1996-1997, după care FC Brașov a retrogradat. Am jucat la București, cu Dinamo. Am pierdut cu 1-2 și eu am marcat golul nostru: i-am dat o «scăriță» lui Florin Prunea. Îți dai seama ce bucurie: eu, un puști, să-i dau «scăriță» lui Prunea, care era portar de echipa națională”.

Bucurii în „galben-negru” trăite de Mugurel Buga

Privind retrospectiv, Mugurel Buga vorbește despre bucuriile trăite pe gazon. Începe cu FC Brașov, echipa la care a crescut, s-a format și de la care a plecat, pe traseul Rapid București (3 perioade distincte, întrerupte de câte un come-back sub Tâmpa) – Xanthi Skoda (Grecia). „La un an după acea retrogradare, în 1997, am mai jucat un sezon în «B», în care am suferit mult. A fost și acel meci FC Brașov – Tractorul Brașov 0-4, la începutul returului, care ne-a îngropat, efectiv… Așa că promovarea din campionatul 98-99 a reprezentat un eveniment deosebit. Ne-am bucurat din plin de ea, am meritat-o! Sezonul următor, iarăși o bucurie, dar de altă natură. FC Brașov s-a salvat de la retrogradare la mustață, în ultima etapă. Noi am rămas în «A», iar Farul a picat în «B», după meciul acela, de la Onești. Atunci Răzvan Lucescu era portar la noi. În 2000-2001, Brașovul s-a calificat după foarte mulți ani în cupele europene. În Cupa UEFA, după Mika Aștarak, am jucat cu Inter Milano. Marele Ronaldo reintrase atunci, după o lungă perioadă de absență, din cauza unei accidentări. Toate acestea – promovarea în «A», salvarea de la retrogradare, calificarea și partidele cu Inter în Cupa UEFA au însemnat clipe frumoase, de neuitat”, se destăinuie „Pele”.

Călcâiul lui „Pele” a „lovit” și pe SV Hamburg

La Rapid a cunoscut alte satisfacții, însă de o cu totul altă natură, la un nivel mult mai înalt. Astfel, în Giulești a cucerit două Cupe ale României (2005-2006, 2006-2007) și o Supercupă (2007), a câștigat titlul de vicecampion al țării (2005-2006), iar individual, a devenit golgheterul Rapidului din toate timpurile în cupele europene, cu 14 reușite. Iar statistica spune că în tricoul „vișiniu”  a adunat 108 prezențe și 27 de goluri. Privește nostalgic, în depărtare, atunci când vine vorba de parcursul în Cupa UEFA. Parcă acum retrăiește golurile cu Feyenoord, Rennes, Hertha Berlin, dar mai ales pe cele două cu SV Hamburg: în tur, golul cu călcâiul – execuție de mare rafinament, în retur – golul decisiv, al calificării în sferturi.

Întâlnirea cu Traian Băsescu

Atunci, Steaua a oprit Rapidul din drumul spre semifinale (1-1 în Giulești, 0-0 pe „Lia Manoliu”). „Cu Rapid, a doua mea echipă de suflet, am atins cel mai înalt punct al carierei mele. Și individual, și ca grup”, subliniază. Rezultatele din Cupa UEFA i-au rezervat lui Mugurel Buga întâlnirea cu președintele României, Traian Băsescu, și primirea Meritului Sportiv clasa a 2-a cu o baretă. „Am fost premiați de președinte atât noi, cei de la Rapid, cât și cei de la Steaua. A dat mâna cu noi, ne-a felicitat, n-a fost nimic special, ci mai degrabă festiv”.

„Fratele geamăn” Daniel Niculae

Dacă tot suntem la capitolul Giulești, fostul rapidist vine cu un amănunt interesant: «Din toată cariera, de departe, cel mai bine m-am înțeles în teren cu Daniel Niculae. Se vedea că lucram mult la antrenamente, că ajunsesem să ne cunoaștem foarte bine. Ne simțeam reciproc în teren, ne completam foarte bine». În urma evoluțiilor din Cupa UEFA, în special, ar fi putut să iasă mai devreme în campionatele străine – tentația oricărui jucător român. Dar n-a fost să fie atunci. „Tot auzeam de oferte de la Hertha Berlin și Hamburg, însă la mine n-a ajuns niciuna. Poate or fi fost. Adevărul e că Daniel Niculae a plecat la Auxerre și Rapid rămăsese atunci fără un atacant de bază. Nu cred că le-ar fi convenit să mai plec și eu, în condițiile în care se așteptau rezultate bune, în continuare. Așa am rămas pe loc”, comentează interlocutorul 7sport.ro.

Xanthi Skoda, început de bun augur

A plecat în Europa de la Rapid, totuși, ceva mai târziu, după o altă scurtă escală acasă, la FC Brașov. Destinația: Xanthi Skoda, echipă în prima ligă din Grecia. „Începusem bine acolo, mă acomodasem. În returul sezonului 2009-2010 am înscris și 5 goluri. Dar antrenorul care m-a vrut la Xanthi a fost înlocuit, în vară, odată cu criza, când s-au schimbat prioritățile clubului. Lucrurile n-au mai mers așa cum trebuia și am ajuns să evoluez mai mult sporadic”, afirmă fotbalistul.

3 goluri pentru FC Brașov, în 2011/2012

Iar în vară, deși mai avea propuneri, a decis să se întoarcă printre „stegari”. „Am ales cu sufletul”, recunoaște. În turul acestui campionat, a marcat 2 goluri în campionat și unul în Cupa României. „Aștept sa vină perioada de pregătire de iarnă, să mă pun la punct și să ajung la forma fizică optimă mie. În retur vreau să fiu acel Buga pe care-l știe toată lumea, să ajut echipa cât mai mult și să terminăm sezonul pe o poziție cât mai sus în clasament”, își trasează obiectivul personal, pentru prima parte a anului 2012.

Buga: „Vreau o retragere cu capul sus”

Acum, la 34 de ani, dorința de a juca fotbal e aceeași ca la început. Poate chiar mai mare, ținând cont de orgoliul fotbalistului pur-sânge ce clocotește încă în „Pele” Buga. „Nu m-am gândit când mă voi retrage. Mai e până atunci. Vreau să joc fotbal cât mai mult, să profit de acești ultimi ani ai carierei, să dau cât mai mult din mine și să obținem rezultate cât mai bune cu FC Brașov. Mai am de jucat, iar când va fi vreau să mă retrag cu capul sus”, subliniază jucătorul „Steagului”.

Din vară, la Școala de antrenori

Ce are de gând să facă după ce cariera de fotbalist profesionist i se va încheia? „Mi-aș dori să rămân în fotbal, ca antrenor. Poate voi reuși și-n această meserie. Vara viitoare vreau să mă înscriu la Școala de antrenori, s-o iau ușor, de jos, ca la orice început. Nimeni nu se naște învățat. Nu vreau să mă grăbesc”, răspunde. La acest capitol, imaginația-mi se joacă: chiar aș vedea un cuplu tehnic de succes Mugurel Buga („principal”) – Ioan Naghi („secund”, consilier, director tehnic – nu denumirea funcției contează). Într-adevăr, „Nelu” Naghi – fostul jucător al „stegarilor”, unul dintre cei mai experimentați tehnicieni brașoveni în activitate (acum, în stand by). Fostul său antrenor de la juniori, dar și actualul… socru al lui Mugurel Buga.

Alex Buga, pe urmele tatălui

Așa am ajuns și la viața personală a sărbătoritului de azi. Din 2003, o are alături pe Claudia. Fosta Claudia Naghi, actuala Claudia Buga, cea care i-a dăruit doi „prinți moștenitori”: pe Alexandru Mihai Cristian (7 ani și jumătate, născut în prima zi de Paște a anului 2004) și pe Andreas Luca (1 an și 3 luni). Deja Alex încearcă să-i calce pe urme tatălui, la grupele Școlii de fotbal Tâmpa Brașov. Deocamdată timid, dar are tot timpul în față ca peste ani, poate, să facă să se vorbească în lumea fotbalului de… Buga 2 sau Buga junior. „Alex a început fotbalul din vară, are vreo 3-4 luni deja. La primul antrenament, antrenorul l-a întrebat pe ce post vrea să joace. A răspuns că vrea atacant. «Bine, atunci stai aici», i-a spus, indicându-i o zonă de teren, în preajma careului. A început jocul, mingea a ajuns și pe la el. Iar Alex a rămas pe loc, n-a reacționat, s-a uitat la ea. «Ce faci, Alex? De ce nu șutezi la poartă, nu iei mingea, nu faci nimic cu ea?», s-a mirat antrenorul. Iar Alex răspunde: «Păi nu mi-ați zis să stau aici? Stau. Nu mi-ați spus nimic de minge»”, încheie Mugurel Buga, zâmbind, interviul pentru 7sport.ro.

                          *****

Gata! Timpul a expirat. În taxi și la antrenament. A, o ultimă întrebare, pe picior de fugă: ce-și dorește în 2012? „Sănătate pentru mine și familie. Restul va veni de la sine”, răspunde. E-n taxi, în drum spre stadionul „Tineretului”. FC Brașov îl așteaptă, iar „Pele” Buga mai are încă multe să-i dea. Știe, vrea și poate. Restul nu mai contează. Povestea de dragoste FC Brașov – Mugurel Buga, în…galben și negru, își urmează cursul, mai departe.