În istorisirile sale pentru 7sport.ro, profesorul de rugby Vasile Soporan (sus, al 2-lea din stânga – în fotografia ce a surprins delegația CFR Brașov în timpul unui turneu peste hotare, în 1973) scoate la lumină o nouă aventură petrecută atunci când pregătea CFR Brașov. Mai precis, ediția de campionat 1974/1975 din Divizia „B”. „Noi, CFR-ul, eram în serie cu Metalul Cugir, Precizia Săcele, Minerul Lupeni, Sibiu și Alba Iulia. CFR – lider fără probleme, pe locul 1 din serie. Jucam la Cugir. Pentru Metalul, care avea ca obiectiv promovarea, meciul era decisiv. Ca să prindă barajul pentru Divizia «A» trebuia să ne bată”, sună începutul evenimentelor.

Fotbal nu mai e la Cugir, în schimb e rugby

Delegația ceferiștilor din Brașov se cazase la hotelul din centrul Cugirului – existent și astăzi. Specific în astfel de împrejurări (și atunci, înainte de 1990, ca și în zilele noastre – s-o recunoaștem), în spatele spectacolului sportiv au început jocurile de culise. Nimeni nu poate povesti mai bine cele petrecute decât Vasile Soporan: „Era freamăt mare în tot Cugirul. Doar a doua zi, sâmbăta, de la ora 11 era un meci de fotbal, iar de la ora 13, partida noastră de rugby, Metalul – CFR Brașov. Ce vremuri: fotbal în deschiderea rugby-ului! Lângă hotel, era un bar – o locație de lux, mai selectă. Acolo se strânseseră prim-secretarul și toate oficialitățile locale. Pe ei îi interesa rugby-ul, nu-i durea de fotbal prea tare. Dovadă că azi rugby e-n Cugir, iar fotbal nu! Și atunci, în acea seară, m-au invitat pe mine în localul respectiv”.

Și totuși, la rugby n-a fost ca la fotbal!

Scopul întâlnirii? „Parcă văd cum m-au și luat. Mi-au spus direct că aranjaseră meciul de fotbal. Acolo nu mai aveau emoții. Probleme le dădea în schimb meciul de rugby. «Trebuie să rezolvăm cumva! Va fi multă lume pe stadion, vrem să promovăm echipa în Divizie, nu ne putem permite să pierdem mâine, să nu se supere lumea să iasă scandal», mă pregăteau cei de la Cugir. Până la urmă, mi-au spus-o pe șleau: vroiau să ne lăsăm bătuți și drept recompensă ne dădeau o mașină automatică de spălat! Asemenea mașini erau o raritate atunci, se bătea lumea pe ele pentru că toate care se fabricau în România mergeau la export”, răspunde interlocutorul.

Emil Duță – eseu decisiv

Ce a urmat a doua zi, pe teren? „Tot la fel le-o spusesem direct, seara: «Nu pot să mă prezint în fața băieților, să le spun să se dea bătuți. Cereți-mi orice, dar asta nu pot. Nu stă în firea mea! Niciodată n-am făcut-o și nu pot s-o fac». Normal că i-am învins, eseul decisiv fiind marcat de actualul antrenor al CFR-ului, Emil Duță, pe atunci un puștan”, își amintește „nea Vasile”.

Sfârșit de poveste: tot Metalul Cugir a promovat

Și, pînă la urmă, finalul… finalului poveștii. „Cei de le Cugir erau «croiți» să promoveze. Doar mi-au și spus-o, din acea seară, la bar. Și chiar dacă i-am bătut, au «rezolvat» până la urmă un meci la Lupeni și au ajuns la barajul de promovare în Divizie, cum se spunea. La baraj, împreună cu noi – CFR Brașov, Constructorul Constanța și Constructorul Buzău. Iar la baraj, cu toate că CFR Brașov era de departe cea mai bună echipă – nu că o spun eu, acum, ci o recunoșteau atunci inclusiv adversarii -, au promovat în Divizia «A» Cugirul și Buzăul. E drept, au promovat numai au ajutorul arbitrilor, însă asta nu mai contează acum”, încheie Vasile Soporan acest episod al amintirilor. (va urma)