Doctorul Laurian Taus nu a găsit leac „microbului” fotbal nici la 85 de ani!

Discuţia cu „Tata Ucu” începe din centrul vechi al Braşovului. „Vreau să facem o plimbare până la punctele importante al vieţii mele din Braşov. Am făcut un salt în timp, în perioada liceului, când studiam aici la Colegiul Andrei Şaguna. Dar acum mergem acolo de unde a început viaţa mea”, motivează „Tata Ucu”, cel care militează pentru mișcare și mers pe jos. Avertizează, însă: „Am făcut atletism, sper că ţii pasul cu mine”.

I-au trecut prin mână toți sportivii din Brașov

Oamenii îl recunosc pe stradă şi îl opresc să îi strângă mână. Nu pare deranjat şi le răspunde prin gesturi largi, din când în când îmi aduce aminte că toţi sportivii Braşovului, şi nu numai, au trecut prin mâna lui, iar rudele acestora îi sunt veşnic recunoscătoare. O doamnă trecută de prima tinereţe îi solicită serviciile. „Este o prietenă de familie, soţul ei are probleme cu piciorul, o să trec diseară să îl consult”, o linişteşte medicul Taus, smulgând un zâmbet de pe chipul femeii.

Stadionul Tineretului, magnet în viaţa lui „Ucu” Taus

Continuăm plimbarea. „Numele meu este Laurian Ovidiu Taus, dar toată lumea mi-a zis de mic copil Ucu. Acum, că am îmbătrânit, mi se zice «Tata Ucu»”, desconspiră reputatul medic originea poreclei sale. „Am ajuns la Stadionul Tineretului. Acest loc a fost ca un magnet pentru mine. Oriunde plecam, mă întorceam aici, sub o formă sau alta. La o distanţă mică de stadion este şi casa părintească. Pe vremea copilăriei mele, aici se ţinea un târg de vite şi toată ziua alergam cu copiii din cartier. După ce s-a construit stadionul, în 1936, am câştigat prima mea cursă în proba de  6o metri plat, iar primul meu trofeu a fost o plachetă de… bomboane. Ca sportiv, am câştigat campionatul naţional de decatlon pe acest stadion, fiind legitimat la U Cluj, iar ca medic sportiv, timp de 52 de ani am fost alături de FC Braşov pe acest stadion”, spune „Tata Ucu” Laurian Taus, pentru 7Sport, cu regret că au trecut anii.

Sportul şi medicina, pasiunile lui Laurian Taus

Cariera sportivă o începe la clubul local Uzina de Autocamioane (UA) Brasov, dar consacrarea o cunoaşte la Cluj, în culorile Universităţii. „În 1949 am câştigat titlul naţional la decatlon cu record naţional – rezultat între primele 10 la nivel european. Un an mai devreme ieşisem campion la săritura în lungime, iar în 1947 am ocupat locul 3 la Balcaniadă. În 1953 am devenit campion naţional la pentatlon. Am participat sub culorile României la Jocurile Balcanice din 1949 şi 1953”, își face, pe scurt, radiografia carierei sportive. „Mi-au plăcut ştiinţele naturii de mic, pentru că, încă de atunci, mi-am dorit să fac Medicina, deoarece şi tatăl meu m-a sfătuit că ar fi bine să fac această facultate. Am făcut-o cu toată convingerea. Am dat examen la Cluj, am reuşit şi am fost cooptat în echipa locală de atletism, în care se afla marele Ion Moina. Fiind pe Feleac am devenit vicecampion balcanic în 1947”, își prezintă Laurian Taus (85 ani) cea mai frumoasă perioadă a vieţii.

Luat cu forţa de Steaua

Prima implicare a politicului în viața lui Taus a venit în anul 4 de facultate, când un ofiţer de la CCA (Casa Centrală a Armatei – viitorul Club Sportiv al Armatei Steaua București), l-a vizitat cu un ordin de încorporare. „«Vezi asta? Te prezinţi la echipa din Bucureşti, fără comentarii» – aşa mi-a spus. Am replicat că sunt student la Cluj şi că, după ce termin facultatea, voi face şi armata. Am fost ameninţat că, dacă nu mă prezint în cele 48 de ore, voi fi declarat dezertor şi voi fi trimis la puşcărie. Astfel am ajuns la Steaua, unde am stat până în 1952. În 1951 câştigasem, din nou, un titlul, de data aceasta la pentatlon şi nedorind să mi se mai întâmple şi alte necazuri m-am retras din activitatea de performanţă. Acolo am cunoscut-o pe Iolanda Balaş Soter, o doamnă şi o sportivă extraordinară, care mi-e dragă şi acum”, îşi aduce aminte Laurian Taus, în timp ce ne deplasăm spre următoarea destinaţie

A pus bazele medicinii sportive la Braşov

A făcut performanţă la Steaua, dar sufletul i-a rămas la Braşov. Ne aflăm pe strada Brâncoveanu din Braşov, în faţa Spitalului de Oncologie. „Am revenit la Braşov, în 1956, ca medic militar şi din ianuarie 1957 am trecut în viaţa civilă. Până în 1992, când m-am pensionat, am lucrat la Policlinica sportivă din Braşov. La subsolul acestei clădiri am început modest şi am insistat să facem o adevărată policlinică sportivă. Practic, am pus bazele acestei activităţi sub Tâmpa. Din 1958 a devenit viabilă. Am avut 6 medici cu asistente, toată dotarea pentru explorări funcţionale. Am făcut dotări pentru gimnastică medicală şi recuperare. Pe parcurs a devenit una dintre cele mai bune policlinici sportive din ţară”, istorisește „Tata Ucu” pentru 7Sport.

Laurian Taus – medicul „stegarilor” din 1959

Coborâm într-un birou cochet, la subsolul actualei Policlinici sportive, în care abundă diplomele pe pereţi şi ordinea firească din viaţa unui medic. „Am lucrat ca medic al loturilor olimpice din Indonezia pentru Olimpiada asiatică, fiind consilier personal al Ministrului Sănătăţii. Am organizat întreaga reţea medical-sportivă din această ţară asiatică. Am fost ales vicepreşedinte al Grupului latin de Medicină Sportivă. Am reuşit să organizez, la Braşov, Congresul Grupului Latin. Am fost medic al lotului naţional de atletism al României între 1957-1960. Am fost medic al delegaţiei olimpice a României la Roma în 1960, medic al lotului de biatlon din 1967 și medicul echipei FC Braşov din 1959”, se confesează cu mândrie „Tata Ucu”.

Recunoaştere de la FIFA la CIO, de la Blatter la Samaranch

Calm, își continuă povestea: „Prima diplomă pe care am primit-o atestă faptul că sunt membru al Federaţiei Internaţionale de Medicină Sportivă. O altă diplomă a fost semnată chiar de Juan Antonio Samaranch, preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic. Am primit un certificat de la FIFA, prin care sunt singurul medic sportiv român atestat la FIFA. Diploma este semnată de președintele Joseph Blatter. Am fost membru al Asociaţiei de Medicină Sportivă din Grecia şi Franţa. Am militat pentru crearea Grupului latin şi mediteranian de medicină sportivă, fiind declarat Doctor Honoris Causa. Am fost profesor şi şef de catedră la Universitatea Transilvania. Am fost declarat de Mircea Sandu membru de onoare al Federaţiei Române de Fotbal, iar din 1993 sunt cetăţean de onoare al oraşului Braşov”.

Înapoi pe Tineretului, pardon, Silviu Ploieşteanu

Revenim și cu istorisirea din nou la poalele Tâmpei. „Drumul acesta stadion-spital l-am parcurs zilnic, timp de aproape 50 de ani. Acum, să treci Stadionul Silviu Ploieşteanu, fiindcă am militat pentru numele acesta al arenei, în semn de recunoştinţă pentru cel mai longeviv antrenor al echipei”, menționează „Tata Ucu”, făcându-mi semn să ne grăbim, fiindcă începe antrenamentul de seară al echipei şi el trebuie să fie primul la stadion.

„Ucu” Taus a albit în arest, în Indonezia!

Face un alt salt înapoi în timp, ca să ne povestească cel mai cumplit moment al vieţii: „Am trăit un coşmar când mă duceam la un concurs în Indonezia, în calitate de medic al lotului național de atletism al României, şi m-am trezit la Saigon, în plin război americano-vietnamez. Când am coborât din avion şi ne-au văzut paşapoartele, roşii, comuniste, din România, au zis: «Voi sunteţi spioni. Condamnaţi-i la moarte!». Am stat şapte zile în arest, iar în prima seară am avut un şoc şi mi-a albit părul instant”.

Tot partidul l-a trimis la FC Brașov

La FC Braşov a ajuns tot pe linie de partid (Partidul Comunist Român – PCR), dar nu regretă nimic: „La un moment dat, am fost chemat la primul secretar Berghianu. Când te chema primul secretar ori te promova, ori te termina. Când am intrat în biroul lui am dat de Silviu Ploieşteanu. Secretarul a intrat direct în subiect: «Uite de ce te-am chemat aici. Echipa de fotbal are nevoie de un medic şi m-am gândit la dumneata». Am rămas surprins, dar i-am spus că eu făcusem atletism şi nu mă pricep deloc la fotbal. Însă mi-a tăiat-o scurt şi, practic, mi-a dat ordin ca de a doua zi să mă prezint la echipă şi iată că au trecut, deja, 52 de ani de atunci”, relatează „Tata Ucu”, cel mai povestit episod al vieţii sale.

Laurian Taus se putea stabili în America

Păşim pe gazonul stadionului şi „Tata Ucu” îşi ia rămas bun de la noi, cu același profesionalism desăvârşit: „Nu pot vorbi în timpul serviciului. FC Braşov a fost şi este a doua familie a mea. Am avut şansa să plec definitiv în America la una din fiicele mele, dar nu am făcut-o. Fotbalul este un microb, o boală. Oricât de medic aş fi eu, nu am reuşit să mă vindec şi să elimin acest microb. Este o plăcere pentru mine, în fiecare dimineaţă, să mă trezesc şi să mă duc la stadion. Acesta este farmecul vieţii mele!”. (foto: laurian taus, arhiva personală)