Prima prezență românească la o ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă datează din 1928. Atunci, la cea de-a doua „Olimpiadă albă” (mă rog, aici există o discuție…), la Saint Moritz (Elveția) – cea mai veche stațiune montană din Europa, între cei 464 de sportivi participanți și-au făcut loc, reprezentând România, echipajele (2) de bob 5 persoane (locul 7, respectiv locul 19) și o ștafetă – patrulă militară.

Această patrulă era condusă de locotenentul (pe atunci) de vânători de munte Vasile Scârneci, în componența ei mai intrau locotenentul Ion Zăgănescu, soldatul Toma Calista, plutonierul Ioan Rucăreanu și Carol Zoer (unele surse îl dau pe soldatul Constantin Pascu) și la final a ocupat locul 8 (schi biatlon, probă demonstrativă pe o distanță de 28,05 kilometri).

Coincidență, peste 20 de ani! Tot la Jocurile Olimpice de Iarnă, tot la St. Moritz și tot concurând pentru România. Ei bine, acolo, Radu, fiul lui Vasile Scârneci, a luat parte la competiția de schi alpin.

Vasile și Radu Scârneci

Să ne întoarcem la capul familiei Scârneci. Acesta s-a născut la 14 august 1896, la Rupea (Cohalm – în timpuri mai îndepărtate), în județul Brașov și a decedat la 20 septembrie 1965. Câteva informații despre Vasile Scârneci:

– A fost campion la atletism. În anul 1921, la Campionatele Regionale Brașov a ieșit campion la 200 metri și 400 metri plat, dar și la săritura în lungime de pe loc;

– A fost coleg de generație cu Vintilă Cristescu, unul dintre fondatorii clubului Colțea Brașov;

– În 1933, după ce saşii au înălțat cabana Ruia, prima clădire din Poiana Brașov, el şi-a ridicat o casă de locuit, devenind astfel primul braşovean cu reşedinţă permanentă în Poiană;

– A fost un ofiţer erou al armatei române, luptător în cele două Războaie Mondiale, începând ca simplu soldat, apoi continuând, în urma faptelor pe front și decorațiilor primite, ca sublocotenent, locotenent… locotenent-colonel, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a şi cu „Crucea de Fier“, clasele I şi a II-a, apoi colonel (1945);

 

– A scris „Viața și Moartea În Linia Întâi”, o carte (616 pagini) de memorii și cu multe imagini, povestite și surprinse din perioada anilor 1916-1920 și 1941-1943, prin stilul său de narator, atent aplecat asupra detaliilor, fiind văzut de mulți ca un veritabil „Sven Hassel al românilor”.

Aurel P. Bănuț: de la Rupea la Budapesta

Și dacă tot vorbim de orașul Rupea, merită să adăugăm că acolo a văzut lumina zilei Aurel P. Bănuț (1881-1970), despre care, trecând prin centrul localității, vizavi de parcul din fața Primăriei, pe o plachetă de la intrarea în Căminul Cultural, vizitatorii pot afla că a fost:

„Scriitor, ziarist, animator al vieții culturale din Transilvania și Banat, întemeietorul revistei Luceafărul de la Budapesta din 1902”.

Camil Petrescu și al lui „Post Înaintat la Cohalm”

Iar Camil Petrescu, scriitor patriot și sublocotenent în Regimentul 22 Infanterie Dâmbovița, în celebru-i roman „Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de război”, în capitolul „Post Înaintat la Cohalm”, printre obișnuitele aventuri de război, prezenta Cohalmul/ Rupea acelor vremuri:

„Un orăşel cu străzi rural de largi, cu case săseşti, cu porţi înalte, închise şi cu ferestre ca de cetate. O piaţă întinsă în mijloc – poate pentru bâlci, duminica. E aşezat la întâlnirea a două văi, din fundul cărora urcă uşor coaste line, de un verde dulce, bălţat ici şi colo de pete negre – petece risipite de pădure”.