Recent, ne-a trecut pragul prietenul site-ului nostru, antrenorul de rugby Vasile Soporan. Prima vizită în 2012. Ca de obicei, n-a venit cu mâna goală, ci cu câteva fotografii din vasta-i colecție, din care una, alb-negru, are o istorie cu totul aparte. A fost surprinsă în primăvara anului 1968. Adică acum aproape 44 de ani! „Tocmai formasem echipa de rugby a Depoului CFR Brașov. În 1968, primul meci l-am avut la Săcele, cu Precizia, echipă care tocmai retrogradase din Divizia «A». Atunci, la acel joc, ne-a bătut cu 40-0. Poza a fost făcută pe fostul teren de rugby al Preciziei. De fapt, un maidan de pământ, unde acum se află Casa de Cultură și Cantina. Mult mai târziu au apărut terenurile de rugby de acum”, începe nea Vasile să-și depene amintirile.

Suspiciuni de „blat” și rivalitatea CFR – Precizia

Povestește cum în perioada de pionierat a CFR-ului, echipa nu avea teren de rugby și evolua pe unde apuca. Mai întâi a făcut-o la Săcele. „A fost acel usturător 40-0, dar în timp am devenit nașii lor, cum se zice. Pentru că nu aveam teren propriu, jucam partidele considerate acasă la Săcele. Vreo două sezoane am jucat acolo. În ultimul, rivalitatea era mare. Precizia vroia să promoveze, iar noi, CFR-ul, i-am întâlnit adversara directă, pe CSM Sibiu, chiar la Săcele. Precizia juca afară undeva, dar terenul de la Săcele era înțesat de oameni, care veniseră să ne susțină pe noi. Adevărul e că Sibiul avea echipă foarte bună. Eu am marcat un eseu, dar am ratat transformarea. Apoi, Sibiul a marcat și, de asemenea, n-a transformat. S-a terminat 3-3 și a început scandalul. Cei de la Săcele, unde cu puțini ani în urmă fusesem jucător – deci puteau crede în cuvântul meu, doar mă știau -, ne acuzau că am fi aranjat meciul. Nici pomeneală! De atunci, s-au răzbunat prostește și ne-au interzis categoric să ne jucăm meciurile la Săcele. Se întâmpla în 1969. Până la urmă, acel 3-3 nu a folosit nici Sibiului, pentru că la barajul de promovare s-a dus Minerul Lupeni”, se destăinuie Vasile Soporan, pentru 7sport.

Stere Adamache, transformeurul perfect la rugby

Și așa au început să se plimbe ceferiștii cu buturile după ei ba pe stadionul „Tractorul”, ba pe „Metrom”, ba pe stadionul olimpic din Poiana Brașov. Chiar și pe stadionul „Tineretului” CFR Brașov a jucat rugby. „Prim-secretarul județului și responsabilii cu sportul decideau unde jucam. De la ultimul meci pe «Tineretului» păstrez o amintire specială. Aveam meci cu Chimica Târnăveni. Stegul Roșu, echipa de fotbal, juca în aceeași zi, de la 11 sau 12, pe «Metrom». Noi eram la încălzire și «stegarii», pe picior de plecare, cu antrenorul Silviu Ploieșteanu în frunte, ieșiseră să se uite la noi. Regretatul Stelică Adamache, portarul Steagului, cu care eram prieten, a venit la mine, mi-a cerut mingea de rugby, a pus-o la centrul terenului, de unde noi începeam jocul, și a transformat direct printre buturi. Cum nu aveam transformeur, l-am rugat să rămână la meciul nostru de rugby, să joace pentru noi. Însă, normal, avea joc și el și ne-a refuzat. A fost ultima noastră apariție pe «Tineretului», după care ne-am mutat pe «Municipal»”, dă timpul înapoi părintele RC Brașov.

Fotbalul în prim-plan, rugby-ul la coadă

Pe actualul teren de rugby CFR, echipa feroviară a început să joace mai târziu, în primăvara anului 1972, printr-un concurs de împrejurări prezentate, în stilu-i personal, de Vasile Soporan: „La CFR era un teren de zgură, pe care noi, cei de la rugby, doar ne antrenam și eventual iarna mai intram, la «amicale». Echipa de fotbal evolua în Divizia Județeană și regulamentul îi permitea să joace pe acea zgură. Ceferiștii aveau atunci două echipe de fotbal: cea a Depoului, CFR, și cea a secției Automotoare, ACFR. Rivalitate mare între ele, ca-ntre noi și Precizia la rugby. Toți de la CFR erau ocupați cu orgoliile de la fotbal. Pe noi nici nu ne băgau în seamă. La fotbal, CFR era lider și să bătea pentru promovare. Dar, ce surpriză le-am făcut? Într-o zi de joi, am vorbit cu un tractorist. Era un băiat din Bârlad, bișnițar la cinematograful Patria – vindea bilete de film. Când l-am văzut mare și țapăn cum era, cu gândul să-l fac să se apuce de rugby, vorbisem și-l angajasem la Depou, spunându-le că e rugbist. Deși niciodată n-a trecut pe la echipă. Și în acea joi, seara, l-am luat și am umplut tot terenul de fotbal cu pământ. L-am pus peste zgură. Vineri, au venit fotbaliștii la antrenament și au înnebunit când au văzut ce le făcuserăm. S-au dus la partid, peste tot pe unde au putut, să ne reclame. Ei au plecat la Hărman, au închiriat terenul de acolo, noi în continuare, cu traista-n băț, la «Municipal», iar terenul CFR a rămas în paragină cam 2 ani”.

Mână de ajutor din partea militarilor

A fost, dacă vreți, prima etapă din amenajarea terenului de lângă Depoul CFR Brașov. Finalul – cu același Vasile Soporan în rol de narator: „Timpul nu aștepta și, bineînțeles, terenul se deteriora, pe zi ce trece. Într-o zi, trecând pe acolo, l-am abordat pe cel care-i conducea pe militarii care întrețineau calea ferată. Omul a fost receptiv și a doua zi 40 de soldați, înarmați cu lopeți, au curățat terenul de pietre și buruieni, dându-i cât de cât o formă. Apoi, tot noi, rugbiștii, cu Nicolae Solomon și Gheorghe Pârțog tartori, am început să tăiem glii din parcul din Triaj și să le plantăm pe teren. Așa, cam într-o lună de zile, am gazonat, dacă se poate spune așa, un sfert de teren, în special în zona buturilor. Se petrecea prin 1971. Iar în final l-am făcut integral cu iarbă luată din Racădău. Era deja toamna lui 1971, pentru că-n primăvara anului viitor am început să jucăm meciurile pe propriul teren”.

Prima echipă de rugby CFR Brașov

Revenim la prima imagine oficială din istoria echipei de rugby CFR Brașov. „În rândul de sus, antrenor era profesorul de sport Adrian Handrea, fost rugbist la Universitatea Timișoara. Apoi, în ordine veneau Pavel, Puiu Gheorghe, Nicolae Solomon, subsemnatul, Nicolae Chicomban, Bebe Scurtu, Mihai Popescu, Prună, Nicolae Preda. Iar jos mi-i mai aduc aminte pe Nicolae Popa, Tiberiu Lupescu, Toni Brânză, Pantea și Șincan. De vârsta…”, încheie Vasile Soporan (69 ani la 20 februarie 2012). (va urma)