stadion liceul sportiv brasov silviu prescornitoiuMi-a atras atenția un scurt comentariu lăsat pe Facebook de un bun cunoscător al sportului, zilele trecute, la un articol despre Andrada Deneș, pe care l-am distribuit. Și ieri, am făcut un exercițiu de memorie, împreună cu un alt om de-al sportului, cu experiență și idei, dar mai ales cu proiecte de succes la activ, multe construite de la zero. Ne-am adus aminte câte stadioane cu pistă de atletism avea Brașovul odată.

Cel mai de soi era, fără îndoială, stadionul Municipal, dărâmat acum câțiva ani. Se alerga pe o pistă cu 8 culoare. Stadioanele Tineretului și Tractorul (Forex-ul de acum) aveau câte 6 culoare, iar la Metrom se numărau 4 culoare. Toate cele patru baze sportive aveau piste de atletism cu dimensiuni olimpice, de 400 de metri.

Timpul a lucrat și oamenii au făcut ca în loc de conservare și modernizare, aceste arene atletice să dispară, pur și simplu. Și au ținut, cu dichis și încăpățânare, să-l întreacă pe Coșbuc, cu a sa poezie „Trei, Doamne, şi toţi trei!”. Ei bine, la Brașov, a apărut varianta modernă: „Patru, Doamne, și toate patru!”.

Acum, în Brașov, se mai poate alerga doar la poalele Tâmpei, la ce a mai rămas din Liceul Sportiv: o pistă (300 metri, 5 culoare) lăsată de izbeliște.