În 1970, la doar 15 ani, pe când era junior la Steagul Roșu Brașov, a devenit cunoscut în toată România. Atunci a jonglat cu mingea de fotbal preț de aproape 2 ore, fără oprire. A reușit 14.313 de atingeri ale balonului (cu piciorul, cu genunchiul și cu capul).
Pe 7Sport s-a mai scris despre isprava puștiului din Brașov. Dacă atunci am lăsat presa vremii să ia cuvântul, acum vom afla povestea din gura eroului de atunci, de pe stadionul „Republicii” din București. Recent, Decebal Câmpeanu, sau „Deca” (așa cum e cunoscut în fotbalul brașovean), s-a întors acasă din Arabia Saudită. Este în vacanță, după primul sezon petrecut ca antrenor pe banca echipei Al Hamadah Club din Al Ghat (liga secundă).

„Someșul” – localul multor generații de… fotbaliști

Decebal Câmpeanu face parte din „garda veche” a antrenorilor de fotbal din Brașov. Un clasic, în tot ceea ce face. Așa că n-a fost de mirare când, stabilind întâlnirea, a ales ca „scenă de lucru” unul din locurile apropiate (și de casă – Astra, zona stadionului ICIM -, și de suflet). E vorba de „Someșul” – unul din localurile vechi ale Brașovului. Generații întregi de fotbaliști i-au trecut pragul și s-au veselit acolo. La intrare facem cunoștință cu Gheorghe Enaru – prieten cu „puștiul de pe Republicii”. „Nea Ghiță a condus unitatea înainte de Revoluție. Acum e a lui”, spune „Deca”, invitându-ne la „separeu” (o cameră cu o masă și scaune vechi, „de pe timpuri”, cu biroul șefului ca anexă, din care răzbate, discret, sonorul tv-ului). Când a auzit unul din subiectele discuției, cârciumarul Ghiță Enaru dezvăluie: „Am fost atunci, pe «Republicii», când ai câștigat concursul de jonglerii. Eram în armată la București și cum Steagul Roșu juca cu Steaua, în cuplaj cu Rapid-CFR Cluj, am cerut permisie să merg la meci. Atunci Steagu’ a bătut Steaua cu 2-1”.

Ștefan Hidișan – antrenor și mentor

Decebal Câmpeanu s-a născut la Brașov, în 26 mai 1955. A început fotbalul la 8 ani, la Steagul Roșu, actualul FC Brașov. Până la 20 ani, când a plecat în armată, a jucat numai pentru „stegari” (la juniori și, mai târziu, la tineret). Antrenor și mentor i-a fost, în toți acei ani, Ștefan Hidișan (fost jucător al „galben-negrilor” și câștigător al Cupei Balcanice, ediția 1960-1961).
Cei 2 ani ca militar au însemnat pentru „Deca” câte un sezon la Șoimii Tarom („un fel de pepinieră pentru Steaua”) și în echipa de tineret a Stelei. Recunoaște că nu s-a remarcat ca jucător la nivel înalt și că, de fapt, punctul maxim al carierei sale poate fi socotit, într-adevăr, episodul din toamna anului 1970.
Decebal Câmpeanu a făcut parte din lotul național de juniori ’72 (antrenori Eugen Popescu și Petre Comăniță, director tehnic Ilie Savu), unde i-a avut colegi pe cunoscutul Marcel Răducanu, pe regretații Mircea Chivu (tatăl lui Cristi Chivu) și Dorin Naste (fostul portar al ASA Târgu Mureș), pe brașoveanul Vasile Gogea și pe Gheorghe („Gicu”) Clipa (fostul portar al „stegarilor”).

ITB Brașov i-a dat o garsonieră

Ca senior (mijlocaș – central sau dreapta) a evoluat 4 ani pentru Metrom Brașov (Liga a 3-a, antrenori Ovidiu Greavu, apoi Teofil Pop) și pentru Întreprinderea de Transporturi Brașov (ITB – fostul „IJTL”). „La ITB am jucat 12 ani în Liga a 4-a. Am ajuns la ITB pentru că, la cel moment, a fost singura echipă din Brașov care mi-a putut oferi o locuință, eu fiind proaspăt căsătorit. Am primit o garsonieră în Tractorul, pe strada Proletarilor. De echipa de fotbal se ocupa actualul director de la RAT Brașov, Augustin Pulpea, pe atunci un director mai mic, dar care se implica și ne ajuta. Iar antrenor era Marin Iancu. La ITB Brașov mi-am început cariera de antrenor. După 1990, ca peste tot, au început problemele și ne-am mutat cu echipa la Romradiatoare, unde, după fuziunea cu Carfil, peste câțiva ani, am rămas acolo până-n 2003”, povestește, pentru 7sport.ro.

Aproape de promovarea în Liga 1

În perioada 2003-2006, a lucrat la Forex Brașov, ca secund, cu Adrian Hârlab. Cu Forex a promovat în liga secundă și a trecut pe lângă accederea în Liga 1 la barajul ce a scos, în final, pe Unirea Urziceni pe prima scenă (sezonul 2005-2006). Alte repere din cariera antrenorului Decebal Câmpeanu: CF Predeal (Liga a 3-a, 2006-2008), Unirea Tărlungeni (Liga a 3-a, 2008-2010) și CSM Făgăraș (Liga a 4-a, 2010-2011, retur). Din iulie 2011, pentru 3 sezoane, a semnat cu formația Al Hamadah Club din Arabia Saudită.

„Net”-ul l-a ținut conectat cu România

Discuția curge printre telefoanele prietenilor. „Au început să afle că m-am întors. Mă sună să ne vedem. Cum sunt venit de vreo săptămână, n-am avut timp să-i anunț. Plus că am avut și parastasul soacrei. Dar până-n august, când plec, după nunta băiatului, avem tot timpul să ne întâlnim la povești”, se scuză.
Mai mult prin intermediul internetului a ținut legătura cu cei de acasă. „De pe net am aflat că au murit Nelu Drăgan, Liviu Ciugolia și «Kopek» (n.r. – Iosif Kovacs). Parcă nici acum nu-mi vine să cred… Cu «Kopek» am lucrat direct la Romradiatoare. Intrase într-un con de umbră la Metrom Brașov și a venit la noi, vreo 2 ani”, adaugă.
Nu trece mult timp și apare, în „separeu”, Florin Dima. „Suntem prieteni de la Romradiatoare, unde a fost masor. De 10 ani e la HCM Constanța și la echipa națională de handbal masculin”, face prezentările.

4.000 pe „Tineretului”, 8.000 la antrenament

Decebal Câmpeanu dă timpul înapoi, acum mai bine de 41 ani! „Concursul de jonglerii s-a desfășurat în două etape: în fiecare oraș și pe țară. La Brașov a avut loc pe stadionul «Tineretului», cu 2-3 săptămâni înaintea finalei, la un joc de campionat. Din ce țin minte, au participat Valer Șulea, Gicu Clipa, Nicușor Bucur, Relu Beleaua, Sorin Șișcă – toți de la Steagu’. Am câștigat, ținând mingea pe picior de 4.000 de ori. Rezultatul a apărut prin ziare și unii de prin țară se îndoiau de veridicitatea sa”, afirmă „Deca”.
Prologul finalei de la București, de pe „Republicii”: „O săptămână înaintea finalei, am fost scutit de la antrenamente și am exersat zi de zi. Eu eram cu mingea și Gicu Clipa, colegul meu de bancă, mă număra. La un antrenament am ținut mingea în aer de 8.000 de ori”.

Leonard Rusu l-a salvat pe „Republicii”

La București au fost copii din toată țara, de la echipele din prima divizie. Decebal Câmpeanu: „Mi-i amintesc pe Tița de la UTA, pe Costel Spirea, atunci la «Poli» Iași și mai târziu ajuns la Brașov, și pe fostul arbitru, acum președinte la Farul Constanța, Marcel Lică. Am început toți deodată, pe teren, cu 45 de minute înaintea meciului Steaua-Steagul Roșu. Fiecare era însoțit de un student de la ANEFS, ca arbitru, și de antrenor. Eu eram asistat de Ștefan Hidișan și «nea Mezi» (n.r. – Alexandru Meszaroș). După primele 45 de minute am mai rămas doi sau trei. Cum meciul trebuia să înceapă, cei care am continuat, din mers, fără să cadă mingea, ne-am mutat pe pista de atletism, spre tribuna căreia i se zicea «La Izvoru’». 20 de mii de oameni se uitau la noi. Îți dai seama ce presiune era pe noi? Câtă concentrare, ce emoții – pentru că, până la urmă, eram niște copii! La un moment dat, cum pe teren se juca, am văzut cu coada ochiului o minge cum venea spre mine. Cineva de la Steaua o trimisese. Atunci, Leonard Rusu, jucătorul Steagului, a sesizat pericolul și a șutat în minge, preferând să fie aut pentru Steaua decât să fiu încurcat. Am jonglat mai departe, până am fost ultimul care nu scăpase mingea jos. Când s-a anunțat la stație că am rămas singur în concurs, m-am relaxat și am scăpat mingea. Altfel, sincer, n-aș fi greșit. Timp de 2 ore fără 5 minute am ținut mingea pe picior. Adică, 14.313 de atingeri. Am primit o cupă de cristal frumoasă, pe care și acum o am, o geantă, un pulover, o pereche de mănuși, o căciulă, o bicicletă și o minge foarte frumoasă, pe care până la urmă au băgat-o la meciurile Steagului”. E momentul în care (surpriză!) pe masa din „separeul” de la „Someșul” apare revista „Fotbal” (anul 5, nr. 234, din 18 noiembrie 1970), în paginile căreia gazetarul Radu Urziceanu a relatat evenimentul de pe „Republicii”. „Deca” se întrerupe din povești și se apucă de lectură. Citește și zâmbește satisfăcut, ca un puști care-a dat un gol la vinclu în curtea școlii. Termină și continuăm dialogul cu aventura arabă, în timp ce gazda îi urmează și studiază tacticos revista cu pricina. Amintirile au mereu căutare.

Internetul i-a deschis calea spre Arabia Saudită

Ne întoarcem în prezent. Tot internetul l-a ajutat pe personajul nostru să ajungă antrenor în Arabia Saudită. Cum? Simplu: și-a depus CV-ul pe un site și, după o vreme, a fost contactat de președintele Badran Al Dusairy – descendent dintr-o familie influentă în zonă. „Deca” l-a luat cu el, ca antrenor cu portarii, pe Levente Mihok (fost la FC Brașov și Forex). „Clubul nostru are 6 secții – fotbal, baschet, volei, tenis de câmp, tenis de masă, înot -, și dispune de un complex modern, situat în orașul Al Gath, la 25o kilometri de Riad. Avem în lot 25 de jucători, din care cam jumătate sunt polițiști la Riad. Cel mai cunoscut jucător e Abdulaziz Ginobi, un mijlocaș central. Are 38 de ani și a jucat 38 de meciuri în echipa națională de seniori a Arabiei Saudite. Regulamentul interzice echipelor din ligile inferioare să aibă străini. Doar în prima ligă sunt acceptați câte 3 străini la o echipă, dar nu pe postul de portar, unde joacă numai saudiți”, declară Decebal Câmpeanu.

Decebal Câmpeanu și viața printre arabi

Al Hamadah a început campionatul pe 1 octombrie 2011 și l-a încheiat pe 16 martie 2012 (locul 6 din 10 echipe; liga a 2-a are 2 serii). În prima ligă din Arabia Saudită activează în prezent Grigore Sichitiu și Florin Motroc, la Al Tawn. Despre fotbalul saudit? „Ca peste tot, avantaje și dezavantaje. Echipa are un buget cam de 1 milion de dolari și e susținută de stat și câțiva sponsori. Saudiții încep destul de târziu fotbalul, pe la 15 ani. Pauza dintre campionate, de 4 luni, e prea mare, iar căldura ne obligă, uneori, să facem antrenamente și seara la ora 22. În august, timp de 29 de zile au Ramadamul, cea mai mare sărbătoare a lor. După care, pentru o săptămână, toți pleacă în vizită pe la rude, își fac cadouri. Greu să-i poți avea atunci la antrenamente. Cum comunicăm? Am ajuns să învățăm noi limba arabă, prin limba engleză, că la echipă vreo doi-trei înțelegeau engleza. În schimb, sunt foarte corecți la bani, primitori și fiecare-și vede de treaba lui, nu-i interesează bârfa, ce zice unul sau altul”, comentează „Deca”. Cel care la 56 de ani recunoaște că, din punct de vedere financiar, a dat lovitura vieții.

Al Hamadah vrea-n prima ligă

Despre viața de zi cu zi, departe de casă? „Cu Levi, am primit un apartament de 3 camere, la un hotel în Riad. Mâncăm fie la restaurant, fie ne gătim noi. Mâncare e ieftină. Toată lumea cunoaște, cât de cât, regimul din țările arabe. Cât am stat acolo, 8 luni, nu am băut nicio bere sau vreo picătură de alcool. Numai sucuri și ceaiuri. Legile sunt drastice. Dacă te prind cu alcool te arestează și te amendează și, din ce am auzit, violatorii sunt spânzurați direct. Exemple sunt multe”, se destăinuie.
În august, o va lua de la capăt. „Chiar zilele astea corespondez cu președintele, în legătură cu lotul pentru sezonul următor – cine rămâne, cine pleacă, cine vine -, și despre programarea pregătirii. Conform contractului, clauzele sunt clare: în primul an am avut menținerea în liga a doua, în al doilea, cel care vine, trebuie să promovăm, iar în ultimul, să ne menținem în prima ligă”, încheie Decebal Câmpeanu, pentru 7Sport. (foto: Dan Neacșa & revista „Fotbal”)