virgil marsavela teliu fotbal brasovKlein, Vrăbioru, Hâldan, Neamțu și mai recent Ekeng. Toți au murit la locul lor de muncă, la fotbal, în timpul antrenamentelor sau al jocurilor. Li se adaugă alții, mulți alții, care de-a lungul anilor s-au retras, fără voia lor, în „Lumea celor de sus”. Să nu-l uităm nici pe Mihai Neșu. Grav accidentat pe terenul de fotbal, exact acum 5 ani, fostul stelist a rămas prizonier scaunului cu rotile și își duce chinuit, dar demn traiul mai departe. Și fotbalul brașovean a avut dramele sale. Să ne aducem aminte de Vasile Spânache, Nelu Drăgan și Marin Măuță.

Joacă fotbal de plăcere, la FC Păpăuți

Virgil Marșavela (39 ani) nu mai are nevoie de nicio prezentare. Și azi mai joacă fotbal din plăcere, la FC Păpăuți, o echipă de Liga a 4-a din județul Covasna. Nu ca pe vremuri, când o făcea ca profesionist, pentru bani și o viață mai bună. Pe carnetu-i de jucător echipele pe unde a evoluat s-au îngrămădit, nu glumă: FC Brașov, Tractorul Brașov, Fartec Brașov, ICIM Brașov, Metrom Brașov, Precizia Săcele, Forex Brașov, Nitramonia Făgăraș, FC Ghimbav 2000, Înfrățirea Hărman, Recolta Budila, Cimentul Fieni, Bucovina Suceava, Dunărea Giurgiu, Laminorul Roman, FC Gandzasar (Armenia), Olimpia Sânpetru.

Fotbalist în echipa celui mai bogat armean

Amintiri plăcute, însă și mai puțin plăcute păstrează din aventura armeană, când a jucat mai bine de 4 ani pentru FC Gandzasar. Formația din localitatea Kapan era patronată de Maxim Hakobyan, considerat cel mai tare bogătaș din Armenia. Acolo a fost coechipier cu un alt fotbalist din Brașov, Florin Anghel. Își aduce aminte cu plăcere de acei ani, când a ajuns să evolueze în cupele europene (Europa League). Oraș de vreo 43.000 de locuitori, Kapan se găsește în sudul Armeniei și este capitala provinciei Syunik.

A căzut în cap, înghițindu-și limba

Ne-am întâlnit de curând, întâmplător. Am început să vorbim de prezent, de ce se întâmplă în fotbal, în Brașov și în România, în general. Nu trecuse o zi de la tragedia din Ștefan cel Mare. Subiectul l-a făcut să se întoarcă în timp. Era s-o pățească și el, printre străini, departe de casă. FC Gandzasar juca pe teren propriu, cu FC Banants, campioana Armeniei de acum două sezoane.

„Era prima etapă din campionat și țin minte perfect data: 6 aprilie 2008. Abia începuse jocul și în minutul doi ne-am mutat cu toții în careu, la un corner de pe dreapta. Am urmărit cum vine centrarea, mi-am luat elan, am sărit și am dat cu capul în minge. Când eram în aer, în săritură, un adversar a venit întârziat și m-a lovit cu capul în plin, fix în tâmpla stângă. Izbitura violentă și gravitația au făcut să cad direct în cap, exact unde fusesem lovit! Atunci mi s-a rupt filmul, nu mai știam ce se întâmplă cu mine și vag îi auzem pe cei de lângă mine, strigând disperați după ajutor. Ăia de pe salvare erau după semințe și am avut noroc cu maseurul, că deja îmi înghițisem limba. El m-a întors pe o parte și mi-a scos limba, altfel nu mai stăteam de vorbă. M-am trezit năuc, într-o salvare Lada Niva, în drum spre spital”, povestește jucătorul care a pus comuna natală, Teliu, pe harta fotbalului românesc.

„Gil” Marșavela a plecat din spital pe semnătură

virgil marsavelaVeștile pe care doctorii i le-au dat la spitalul din Kapan îi dădeau fiori. Fostul jucător ofensiv își aduce aminte ca și cum totul s-ar fi întâmplat mai ieri: „Din primele zile mi-au zis că nu voi mai juca niciodată fotbal și că voi avea mare noroc dacă nu voi rămâne cu sechele cât mai am de trăit. M-am speriat și mai tare când mi-au spus că există un risc real să rămân bolnav de epilepsie pe viață! Însă Dumnezeu a fost lângă mine, ca de fiecare dată. Inițial mi-au transmis că voi sta internat în spital 65 de zile! Totuși, după 20 de zile mi-am revenit: mă simțeam bine, stăpân pe mine, scăpasem de dureri și amețeli. Am vrut să plec din spital, dar nu vroiau să mă lase. Atunci le-am explicat cum se procedează în România, că poți merge acasă pe propria semnătură. Au stat ei ce au stat și într-o joi dimineață m-au trimis pentru niște teste la spitalul din Erevan numai după ce le-am semnat, ca să fie ei siguri că nu greșesc, dacă în final mă vor lăsa să plec. La Erevan am fost cu mașina, cu antrenorul pe post de șofer. Acolo mi-au făcut un tomograf și încă un test, care mi-au ieșit bune, și așa m-au lăsat pe plec”.

O poveste cu final fericit

Dar poveste noastră nu se oprește aici. Dacă tot a început periculos, printr-un joc de-a viața și de-a moartea ce putea să devină fatal, totuși, finalul ne găsește sub auspicii fericite. Din nou, „Gil” Marșavela joacă rolul naratorului: „După ce am răsuflat ușurat și am plecat de la spital, am rămas în Erevan, pentru că echipa avea meci a doua zi acolo. M-am dus la hotelul unde stăteau băieții și l-am rugat pe antrenor să mă lase să fac o mișcare ușoară la antrenamentul de după-amiază, ultimul înaintea partidei. Ce mișcare ușoară – crezi că am rezistat? Aveam o poftă nebună de fotbal și m-am băgat la minge cu băieții. Toate îmi ieșeau: pase, șuturi, execuții, tot felul de finețuri și jonglerii. Ne-am întors la hotel și după masă a venit antrenorul la mine în cameră. «Băi Gile, mâine te bag titular! Joci cât poți și când nu mai poți îmi faci semn să te scot». Când să mă mai scoată, că am jucat perfect tot meciul cu Kilikia?! Am câștigat cu 1-0 în minutul 85, după o pasă de gol dată de mine”.

Născut și crescut în comuna Teliu

virgil marsavela familiaVirgil Marșavela s-a născut și a crescut la Teliu (județul Brașov), într-o familie cu patru copii (trei frați și o soră). Nu-i este rușine că este țigan. Sau, mai oficial spus, face parte din etnia romilor. A trecut cu vederea și a uitat toate șicanele de care a avut parte când era sportiv. De mic știe ce înseamnă munca. Fotbalist la început de drum fiind, zilnic făcea naveta Teliu-Brașov cu bicicleta, la școală și la antrenamente.

Este căsătorit și are trei copii: „Fiul cel mare, Robert Virgil are 20 de ani. A făcut lupte, cu domnul Horațiu Albu. A avut ceva rezultate și a câștigat o medalie de bronz la Campionatele Naționale. Cum în România sportul e cum e, viața l-a trimis în Germania, la muncă. Fata, Adela Roxana, este elevă în clasa a 11-a, la Colegiul Nicolae Titulescu din Braşov, iar băiatul cel mic, Denis va împlini 6 ani în septembrie”.

Sală de sport pentru copiii din Teliu

virgil marsavela fotbal brasov silviu prescornitoiuÎn ziua de azi, Virgil Marșavela lucrează ca agent comercial la o cunoscută firmă din Brașov. Apreciat la locul de muncă, călit în competițiile sportive și adept al fair-play-ului, a simțit nevoia să se implice activ în viața comunității din care face parte.

Este candidat al UNPR la Primăria Teliu. Are un discurs sincer, nu unul pompos, cu promisiuni deșarte: „Vreau să fac ceva pentru comuna asta! Nu numai pentru țigani, ci pentru toată lumea. Români, maghiari și țigani, cu toții trăim împreună și trebuie să fim uniți! Trebuie să rezolvăm probleme cum sunt: utilitățile, curățenia, protejarea și îngrijirea mediului, dezvoltarea turismului, promovarea și încurajarea micilor producători. Ca sportiv mi-am pus propus să construim o sală de sport modernă, unde copiii noștri să practice luptele sau alte sporturi”.